.
A.DOR nu a început de la zero. A început într-un atelier în care se cosea deja.
Din experiență, din mâini care cunosc meseria, din tipare, materiale, retușuri, încercări și lucruri făcute bine. A pornit dintr-un atelier cu istorie, pe care am ales să nu îl lăsăm doar în urmă, ci să îl ducem mai departe într-o formă nouă.
.
A.DOR înseamnă continuitate, dar nu copiere. Păstrăm meșteșugul și adăugăm idei noi, design actual, upcycling, personalizare și chiar tehnologie. Uneori un produs începe dintr-o schiță. Alteori dintr-o bucată de material, dintr-o haină care merită o a doua viață sau dintr-un concept creat digital. Important este ce se întâmplă după: ideea ajunge pe masa de lucru și devine reală.
.
În atelier realizăm piese vestimentare, accesorii, obiecte decorative și proiecte speciale, în serii mici sau la comandă. Unele sunt create pentru copii, altele pentru adulți, pentru case, evenimente, școli, comunități sau companii. Nu ne interesează producția fără identitate. Ne plac lucrurile care au un motiv să existe.
.
O parte importantă din A.DOR este și upcycling-ul. Credem că un material bun sau o piesă care încă are potențial nu trebuie abandonată doar pentru că nu mai arată ca la început. Poate fi regândită, transformată și purtată din nou, altfel.
.
A.DOR înseamnă și detalii mici care schimbă o piesă: un charm, o fundă, o textură, o combinație neașteptată de materiale. Uneori exact aceste detalii fac diferența dintre un obiect oarecare și unul pe care îl păstrezi.
.
Lucrăm local, în Constanța, cu atenție la execuție și cu libertatea pe care o are un atelier adevărat: putem adapta, modifica, testa și construi împreună cu clientul.
.
A.DOR este despre lucruri făcute pentru a fi purtate, privite, oferite, transformate și păstrate.
Povestea A.DOR — un mini-interviu cu Dori
Unele povești încep cu un plan. Altele încep cu o amintire.
Povestea noastră începe într-un mic atelier de croitorie, cu miros de stofe noi, o mașină de cusut Ileana și o fetiță care nu știa încă faptul că, peste ani, croitoria avea să-i devină meserie, pasiune și parte din viața întregii familii.
>>>Care este prima ta amintire legată de croitorie?
Dori: Prima mea amintire este din ziua în care bunica mea, Natalia, m-a dus la croitoreasa din satul Durnești, în Moldova, în nordul României.
Pe vremea aceea, uniformele școlare erau făcute de croitoresele satului. Era prima dată când pășeam, puțin sfioasă, într-o cămăruță simplă, cu parfum de stofe noi, o măsuță de croit și, lângă fereastră, o mașină de cusut Ileana, cu pedală.
Croitoreasa era o femeie calmă și blândă, cu cosițele prinse pe cap ca o coroană. M-a întâmpinat cu drag și, cu mâini atente, mi-a luat măsurile. Râdea și îmi spunea că o să fiu cea mai frumoasă elevă în uniforma pe care urma să mi-o facă.
Și pentru mine chiar așa a fost.
Îmi amintesc și acum rochița în carouri alb-albastre, cu guler și manșete albe, peste care purtam un șorțuleț bleumarin cu bretele încrucișate la spate.
Cred că atunci s-a așezat undeva, fără să-mi dau seama, prima fascinație pentru lucrurile făcute pe măsură.
>>>Când ai început tu să coși?
Dori: Peste ani, mama a cumpărat și ea o mașină de cusut Ileana, pentru micile nevoi ale casei.
Stând pe lângă ea, am început timid să încerc și eu. Făceam rochițe pentru surorile mele, scurtam pantalonii fratelui meu și încercam tot felul de lucruri.
Eram foarte fericită când vedeam că, din mâinile mele, începe să iasă ceva frumos. Cu fiecare lucru făcut căpătam mai mult curaj și îmi doream să învăț mai mult.
Așa a început pentru mine: nu cu ideea unei profesii, ci din curiozitate, din familie și din bucuria de a putea transforma o bucată de material într-un lucru care poate fi purtat.
>>>Cum a apărut Dori Sartoria?
Dori: Viața m-a dus departe de casă, în Italia.
Într-o duminică, de Sfântul Antonio, pe Via dei Principati din Salerno, mi-a ieșit în cale un mic atelier. Curiozitatea m-a făcut să intru și să întreb dacă ar fi interesați de o colaborare.
Am avut noroc. Acel atelier în care am început să lucrez avea să devină, mai târziu, Dori Sartoria.
L-am transformat treptat într-un loc al meu, unde clienții veneau cu drag și cu încrederea că hainele lor sunt pe mâini sigure.
Pentru mine, asta a însemnat foarte mult. Nu era doar un loc în care coseam. Era un loc în care oamenii îmi încredințau haine importante pentru ei, iar eu trebuia să le întorc mai frumoase, mai potrivite și mai aproape de ceea ce își doreau.
>>>Ce îți place cel mai mult la această meserie?
Dori: Îmi place să văd clientul mulțumit.
Îmi place să pun suflet în ceea ce fac și să simt că evoluez mereu. Îmi plac provocările, pentru că mă obligă să-mi testez limitele, să caut soluții și să descopăr lucruri noi.
Croitoria este o meserie în care nu termini niciodată de învățat. Fiecare material se comportă altfel, fiecare corp este diferit, fiecare piesă îți poate pune o problemă nouă.
Tocmai asta o face frumoasă.
>>>Ce nu vede clientul atunci când privește produsul finit?
Dori: Clientul vede rezultatul, dar nu are cum să vadă întotdeauna timpul din spatele lui.
Nu vede de câte ori verifici, măsori, desfaci sau refaci. Nu vede grija cu care încerci să faci o îmbinare să stea exact cum trebuie sau timpul pe care îl dedici unui detaliu aparent mic.
Pentru mine, finisajele, tighelurile și îmbinările fac diferența.
La fel de importantă este și vestibilitatea corporală, felul în care piesa se așază pe corp. O haină poate fi frumoasă pe masă, dar adevărata probă este atunci când este purtată.
>>>De ce îți place atât de mult să transformi și să salvezi haine?
Dori: Pentru că unele haine nu sunt doar haine.
Sunt piese care au o poveste, o amintire sau sunt realizate dintr-un material de foarte bună calitate, uneori chiar unul pe care astăzi îl găsești foarte greu.
Clientul poate fi atașat de acea piesă și nu vrea să renunțe la ea. Atunci începe partea care mie îmi place foarte mult: să găsesc o soluție.
Poate fi făcută mai scurtă, mai largă, mai strâmtă, mai răscroită. Poți adăuga o aplicație, un accesoriu sau un element nou care să o aducă în prezent.
Aici intervine puțin magia: imaginația, experiența și pasiunea se întâlnesc pentru a da unei haine o nouă viață.
Iar când, la final, clientul o îmbracă din nou și zâmbește, satisfacția este foarte mare.
>>>Există și o parte de familie în povestea asta?
Dori: Foarte mult. Sunt mândră de fiicele mele, care au fost întotdeauna lângă mine și m-au susținut. Împreună am făcut multe lucruri frumoase, am venit cu idei noi și am descoperit mereu alte posibilități ale acestei meserii.
Adina a ales să ducă povestea mai departe, încurajată și susținută de mine și de surorile ei, Larisa și Martina.
Fiecare vine cu propriile idei, cu propria viziune și cu felul ei de a vedea lucrurile. Tocmai asta mi se pare frumos: nu este o poveste copiată de la o generație la alta, ci una care continuă să se transforme.
>>>Cum te simți văzând că pasiunea merge mai departe?
Dori: Este un vis împlinit. Este greu de descris sentimentul când vezi că ceva ce ai iubit și ai construit ani de zile se transmite firesc mai departe.
Pentru mine înseamnă familie, bucurie și multă mândrie. Este un mod de a fi împreună, de a crea împreună și de a lăsa fiecare câte puțin din propria idee, viziune și pasiune într-un lucru făcut cu mâinile noastre.
>>>Ce ți-ai dori pentru viitor?
Dori: Mi-aș dori să transmit mai departe ceea ce știu.
Experiența acumulată în toți acești ani nu aș vrea să rămână doar la mine. Mi-ar plăcea să pot da mai departe tehnici, mici secrete ale meseriei, felul în care privesc o piesă și modul în care caut soluții.
Cred că acesta este unul dintre proiectele mele de viitor: să transmit mai departe meseria.
>>>Și ce le transmiți celor care duc A.DOR mai departe?
Dori: Eu voi fi mereu prezentă cu inima și cu sufletul. Cu experiența mea, cu ceea ce știu, cu sfaturile mele și cu toată susținerea pentru acest proiect de viață.
Îmi doresc ca atelierul să aibă un viitor frumos și să facă parte din el fiicele mele și, cine știe, poate într-o zi și nepoții mei.
Le doresc din tot sufletul:
MULT, MULT, MULT SUCCES!
Cu multă dragoste și iubire,
Dori Sartoria ❤
A.DOR nu a început cu un logo. A început cu o mașină de cusut, o familie și dorința de a face lucrurile frumos. Povestea continuă.
De purtat. De învârtit. De A.DORat.
Unele povești încep cu un plan. Altele încep cu o amintire.Povestea noastră începe într-un mic atelier de croitorie, cu miros de stofe noi, o mașină de cusut Ileana și o fetiță care nu știa încă faptul că, peste ani, croitoria avea să-i devină meserie, pasiune și parte din viața întregii familii.
>>>Care este prima ta amintire legată de croitorie?
Dori: Prima mea amintire este din ziua în care bunica mea, Natalia, m-a dus la croitoreasa din satul Durnești, în Moldova, în nordul României.
Pe vremea aceea, uniformele școlare erau făcute de croitoresele satului. Era prima dată când pășeam, puțin sfioasă, într-o cămăruță simplă, cu parfum de stofe noi, o măsuță de croit și, lângă fereastră, o mașină de cusut Ileana, cu pedală.
Croitoreasa era o femeie calmă și blândă, cu cosițele prinse pe cap ca o coroană. M-a întâmpinat cu drag și, cu mâini atente, mi-a luat măsurile. Râdea și îmi spunea că o să fiu cea mai frumoasă elevă în uniforma pe care urma să mi-o facă.
Și pentru mine chiar așa a fost.
Îmi amintesc și acum rochița în carouri alb-albastre, cu guler și manșete albe, peste care purtam un șorțuleț bleumarin cu bretele încrucișate la spate.
Cred că atunci s-a așezat undeva, fără să-mi dau seama, prima fascinație pentru lucrurile făcute pe măsură.
>>>Când ai început tu să coși?
Dori: Peste ani, mama a cumpărat și ea o mașină de cusut Ileana, pentru micile nevoi ale casei.
Stând pe lângă ea, am început timid să încerc și eu. Făceam rochițe pentru surorile mele, scurtam pantalonii fratelui meu și încercam tot felul de lucruri.
Eram foarte fericită când vedeam că, din mâinile mele, începe să iasă ceva frumos. Cu fiecare lucru făcut căpătam mai mult curaj și îmi doream să învăț mai mult.
Așa a început pentru mine: nu cu ideea unei profesii, ci din curiozitate, din familie și din bucuria de a putea transforma o bucată de material într-un lucru care poate fi purtat.
>>>Cum a apărut Dori Sartoria?
Dori: Viața m-a dus departe de casă, în Italia.
Într-o duminică, de Sfântul Antonio, pe Via dei Principati din Salerno, mi-a ieșit în cale un mic atelier. Curiozitatea m-a făcut să intru și să întreb dacă ar fi interesați de o colaborare.
Am avut noroc. Acel atelier în care am început să lucrez avea să devină, mai târziu, Dori Sartoria.
L-am transformat treptat într-un loc al meu, unde clienții veneau cu drag și cu încrederea că hainele lor sunt pe mâini sigure.
Pentru mine, asta a însemnat foarte mult. Nu era doar un loc în care coseam. Era un loc în care oamenii îmi încredințau haine importante pentru ei, iar eu trebuia să le întorc mai frumoase, mai potrivite și mai aproape de ceea ce își doreau.
>>>Ce îți place cel mai mult la această meserie?
Dori: Îmi place să văd clientul mulțumit.
Îmi place să pun suflet în ceea ce fac și să simt că evoluez mereu. Îmi plac provocările, pentru că mă obligă să-mi testez limitele, să caut soluții și să descopăr lucruri noi.
Croitoria este o meserie în care nu termini niciodată de învățat. Fiecare material se comportă altfel, fiecare corp este diferit, fiecare piesă îți poate pune o problemă nouă.
Tocmai asta o face frumoasă.
>>>Ce nu vede clientul atunci când privește produsul finit?
Dori: Clientul vede rezultatul, dar nu are cum să vadă întotdeauna timpul din spatele lui.
Nu vede de câte ori verifici, măsori, desfaci sau refaci. Nu vede grija cu care încerci să faci o îmbinare să stea exact cum trebuie sau timpul pe care îl dedici unui detaliu aparent mic.
Pentru mine, finisajele, tighelurile și îmbinările fac diferența.
La fel de importantă este și vestibilitatea corporală, felul în care piesa se așază pe corp. O haină poate fi frumoasă pe masă, dar adevărata probă este atunci când este purtată.
>>>De ce îți place atât de mult să transformi și să salvezi haine?
Dori: Pentru că unele haine nu sunt doar haine.
Sunt piese care au o poveste, o amintire sau sunt realizate dintr-un material de foarte bună calitate, uneori chiar unul pe care astăzi îl găsești foarte greu.
Clientul poate fi atașat de acea piesă și nu vrea să renunțe la ea. Atunci începe partea care mie îmi place foarte mult: să găsesc o soluție.
Poate fi făcută mai scurtă, mai largă, mai strâmtă, mai răscroită. Poți adăuga o aplicație, un accesoriu sau un element nou care să o aducă în prezent.
Aici intervine puțin magia: imaginația, experiența și pasiunea se întâlnesc pentru a da unei haine o nouă viață.
Iar când, la final, clientul o îmbracă din nou și zâmbește, satisfacția este foarte mare.
>>>Există și o parte de familie în povestea asta?
Dori: Foarte mult. Sunt mândră de fiicele mele, care au fost întotdeauna lângă mine și m-au susținut. Împreună am făcut multe lucruri frumoase, am venit cu idei noi și am descoperit mereu alte posibilități ale acestei meserii.
Adina a ales să ducă povestea mai departe, încurajată și susținută de mine și de surorile ei, Larisa și Martina.
Fiecare vine cu propriile idei, cu propria viziune și cu felul ei de a vedea lucrurile. Tocmai asta mi se pare frumos: nu este o poveste copiată de la o generație la alta, ci una care continuă să se transforme.
>>>Cum te simți văzând că pasiunea merge mai departe?
Dori: Este un vis împlinit. Este greu de descris sentimentul când vezi că ceva ce ai iubit și ai construit ani de zile se transmite firesc mai departe.
Pentru mine înseamnă familie, bucurie și multă mândrie. Este un mod de a fi împreună, de a crea împreună și de a lăsa fiecare câte puțin din propria idee, viziune și pasiune într-un lucru făcut cu mâinile noastre.
>>>Ce ți-ai dori pentru viitor?
Dori: Mi-aș dori să transmit mai departe ceea ce știu.
Experiența acumulată în toți acești ani nu aș vrea să rămână doar la mine. Mi-ar plăcea să pot da mai departe tehnici, mici secrete ale meseriei, felul în care privesc o piesă și modul în care caut soluții.
Cred că acesta este unul dintre proiectele mele de viitor: să transmit mai departe meseria.
>>>Și ce le transmiți celor care duc A.DOR mai departe?
Dori: Eu voi fi mereu prezentă cu inima și cu sufletul. Cu experiența mea, cu ceea ce știu, cu sfaturile mele și cu toată susținerea pentru acest proiect de viață.
Îmi doresc ca atelierul să aibă un viitor frumos și să facă parte din el fiicele mele și, cine știe, poate într-o zi și nepoții mei.
Le doresc din tot sufletul:
MULT, MULT, MULT SUCCES!
Cu multă dragoste și iubire,
Dori Sartoria ❤
A.DOR nu a început cu un logo. A început cu o mașină de cusut, o familie și dorința de a face lucrurile frumos. Povestea continuă.
De purtat. De învârtit. De A.DORat.